Nu am mai scris pe blogul asta de...wait for it...7 luni!
Oricine si-ar putea da seama de asta din data ultimului post...dar mie imi place sa notice the obvious!
Asadar, scurta recapitulare?
Ei bine, de la data de 14 februarie, cand am realizat ca am albit si imbatrinit singura si ca probabil o sa mor ingropata in nametii suedezi, am reusit sa imi bag ipodul in masina de spalat, sa termin cursurile unui amarat de master, sa ma intorc in tara - clar, cea mai mare reusita -, sa bag doar doua zile de mare in 3 luni lungi si plictisitoare, sa ajung la niste concerte cat de cat reusite, sa ma imbat doar o data, sa ma vad cu toata lumea cate un pic si cu nimeni pe saturate, sa nu ma bronzez deloc, sa mananc numai si numai si numai carne - exclus paste! -, sa ma gandesc din ce in ce mai mult la nemurirea sufletului, sa imi caut job, sa blestem ca nu imi gasesc job, sa ma bucur ca am bani sa imi iau o cola la terasa, sa ma intristez ca nu am bani sa plec in bahamas - forever...gen -, sa imi dau seama ca un an nu a schimbat mai nimic - in afara de o adresa pt unii si o stare civila pt altii -, sa nu fac nimik din ce imi propusesem la inceputul verii - the summer of death, de altfel, ca in fiecare zi moare vreun cantaret, actor, etc -, sa ma sperii ca nu stiu cum au trecut aproape 10 luni din an, sa ma bucur ca nu stiu cum au trecut aceleasi 10 luni, sa privesc cu nerabdare spre un 2010 mai bun decat 2008 si 2009 care impreuna m-au distrus, terminat, dat peste cap, intors pe toate partile, sa inteleg ca oricate cacaturi ti-ar manca familia si prietenii si cunoscutii despre viata, reusita si viitor, un lucru e sigur: oricum o dai, la sf zilei, tot singur esti.
misto bilant pt mai mult de juma de an, nu?