joi, 5 noiembrie 2009

parca parca

mi-a placut ce am citit pe blogul altcuiva: "nu am mai scris pt ca sunt bine"! nimik mai adevarat! subscriu si ma intorc la prajiturile lasate pe masa din bucatarie! :)

marți, 15 septembrie 2009

Rezolutii

Nu am mai scris pe blogul asta de...wait for it...7 luni!
Oricine si-ar putea da seama de asta din data ultimului post...dar mie imi place sa notice the obvious!
Asadar, scurta recapitulare?
Ei bine, de la data de 14 februarie, cand am realizat ca am albit si imbatrinit singura si ca probabil o sa mor ingropata in nametii suedezi, am reusit sa imi bag ipodul in masina de spalat, sa termin cursurile unui amarat de master, sa ma intorc in tara - clar, cea mai mare reusita -, sa bag doar doua zile de mare in 3 luni lungi si plictisitoare, sa ajung la niste concerte cat de cat reusite, sa ma imbat doar o data, sa ma vad cu toata lumea cate un pic si cu nimeni pe saturate, sa nu ma bronzez deloc, sa mananc numai si numai si numai carne - exclus paste! -, sa ma gandesc din ce in ce mai mult la nemurirea sufletului, sa imi caut job, sa blestem ca nu imi gasesc job, sa ma bucur ca am bani sa imi iau o cola la terasa, sa ma intristez ca nu am bani sa plec in bahamas - forever...gen -, sa imi dau seama ca un an nu a schimbat mai nimic - in afara de o adresa pt unii si o stare civila pt altii -, sa nu fac nimik din ce imi propusesem la inceputul verii - the summer of death, de altfel, ca in fiecare zi moare vreun cantaret, actor, etc -, sa ma sperii ca nu stiu cum au trecut aproape 10 luni din an, sa ma bucur ca nu stiu cum au trecut aceleasi 10 luni, sa privesc cu nerabdare spre un 2010 mai bun decat 2008 si 2009 care impreuna m-au distrus, terminat, dat peste cap, intors pe toate partile, sa inteleg ca oricate cacaturi ti-ar manca familia si prietenii si cunoscutii despre viata, reusita si viitor, un lucru e sigur: oricum o dai, la sf zilei, tot singur esti.
misto bilant pt mai mult de juma de an, nu?

sâmbătă, 14 februarie 2009

Zero inspiratie

Mi-au crescut peri albi. La propriu. Am descoperit ieri. La lumina chioara a becului din baie. E un fir alb! Alb, I say! Am imbatranit. E clar! Si pe deasupra azi mai e si Valentine's Day! :))) Care e legatura? Pai imbatranesc singura, evident!:))) Sa recapitulam: am de citit o carte pana luni si ma omor sa trec de primele 40 de pagini, sunt absolut singuuuuura de marea Zi a Indragostitilor si acum constat cu stupoare ca mai si un fir alb!!! S-a auzit pana in spate? Un fir alb. E clar...That was it for me! Celor care ma acuza ca sunt lenesa sau ca ma plang in continuu: aveti dreptate!!! Numai ca dupa o anumita varsta ce iti mai ramane de facut?:)))
In alta ordine de idei, urez si eu tuturor celor care chiar au "butterflies and shit" in stomac un Very Merry Valentine's Day si sa ne auzim la anu' mai fericiti si cu acelasi numar de fire albe! AMIN!:))

Aaaaa, si coloana sonora! :D Presupun ca nu mi se pare doar mie ca tanarul se plimba pe niste strazi din patria-mama! Welcome to Romania, Jason!:)))

marți, 3 februarie 2009

Pursuit of HappYness

Citeam azi un post pe un blog...Si mi-am dat seama ca fiecare dintre noi ramane cu un ideal pentru fiecare lucru pe care il face, fiecare haina pe care o poarta, fiecare Mojito pe care il da pe gat la un party. Aud mereu povesti despre vara lui '99, sau despre vara lui '07, aud povesti despre petrecerea AIA de atunci, din Expirat, despre vacanta AIA de vis, despre prietenul ALA, despre masina AIA, telefonul ALA, clubul ALA. Ce ciudat...Cum ne hranim cu niste experiente care este evident ca au trecut. Demult. Si pe care probail ca oricum nu le-am mai trai la acelasi nivel daca ne-ar "lovi" acum. Sau poate...Poate ca e fix ca in film, si alergand dupa ce stim ca a mers, ca a fost misto, cautam fericirea AIA de atunci. "Maybe happiness is something that we can only pursue and maybe we can actually never have it." Trist gand...

marți, 27 ianuarie 2009

Paper planes

Si un film misto...

luni, 19 ianuarie 2009

We will lose ourselves again...

Daca am avut noroc in astia 22 de ani de viata de ceva...da, de oameni am avut cel mai mare noroc. De oamenii aia misto care te sustin si te critica, te fac sa razi sau sa plangi, iti iau de mancare cand esti lefter, te scot la suc sau la film in momentele tale cele mai busy, se imbata cu tine, te iau in brate cand simti nevoia de un gest de apropiere, iti trimit mailuri cand crezi ca te-au uitat, isi planifica vacante cu tine, iti fac loc in garsoniera sau apartamentul sau mansarda lor in cate o noapte de "discutii", te suna, te cauta, te iubesc. Unul dintre oamenii astia misto e pe cale sa se insoare. In vara. Cu o fata misto si ea. Imi pare rau ca nu am avut minutele noastre de barfa inainte sa plec. Voiam sa ii spun ca ma bucur pt el, ca ii doresc sa inceapa cea mai tare etapa a vietii lui. Sa fie mai fericit si mai implinit ca pana acum. Merita asta pentru toate cacaturile prin care a trecut in 2008, pentru toate momentele in care s-a simtit ratacit si singur. Desi nu era. Si el o stie. Vreau sa nu uite shaormele, drumurile pana in IKEA, discutiile despre haine, filme si telefoane. La masini nu ma bagam oricum!:))) Ii voi ramane vesnic recunoscatoare pentru intrerupatorul montat exemplar, pentru ca nu a tolerat sa o ard pisi, pentru ca a tolerat sa o ard pisi, pentru ca m-a inteles, pentru ca nu m-a pus sa aleg, ci a ales el. O sa il mai vad pana la nunta. Asta e clar. Dar pana atunci, be happy! Ne vedem in vara! Atunci sa vezi ciubalau!:)))

sâmbătă, 17 ianuarie 2009

Avem o teava sparta! Cum procedam?

Update: camera mea e prevazuta si cu baie...Baie prevazuta cu WC, WC prevazut cu o teava, practic, iar teava...Sa spunem ca de cateva zile se "scurge"! Am un mini lac ce tinde sa devina un fel de Marea Neagra! Nu, Andra, instalatorul Marian nu ma poate scoate din cacat...Tre sa sun la zdrentele astea blonde, sa le explic "pa engleza" ca vreau sa imi "repare instalatia" (cum suna asta :))) si sa astept ca o floare in geam sa se si prezinte la datorie ASAP. Intre timp, m-am imprietenit cu mopul, cu cele minus 12 grade de afara, cu proful care mi-a mancat sufletul si zilele cu proiectele lui, cu niste cereale care nu se mai termina odata si cu soarta in general. On the bright side, la propriu, am descoperit un sait care zice ashea: in luna iunie, in incalzita si insorita patrie adoptiva, se lumineaza la 3 fara zece AM!!! si se intuneca la 10 si 55 PM!!!. Oficial, imi bag .... in ea de vama si imi scot fotoliul magic in fata caminului, pe iarba, unde voi avea trei luni de hibernare. La 25 de grade, in iunie, iulie si august, padure in fata ochilor si o cuba libre improvizata in bucataria mea studenteasca, o sa am o vara mai frumoasa ca oricand! Suck on that, bitches!:))

marți, 13 ianuarie 2009

Home is where the heart is...Nu?

M-am intors! M-am intors acasa! Am avut cel mai misto sentiment din lume in momentul in care am intrat in camera! In camera MEA! Unde stau singura! Unde am toate lururile imprastiate, unde am bolul de cereale mereu murdar, unde am 20 de mii de pungi de la tot atatea magazine, unde gunoiul e mereu plin, unde miroase mereu misto, unde plantutele de plastic se "scutura", unde pozele de pe perete se dezlipesc constant! O sa ma mut de aici...In cateva luni! Dar niciodata nu o sa mai am sentimentul de liniste care ma cuprinde de fiecare data cand intru in sufrageria, bucataria, dormitorul, dressingul meu...aka MY room! Am inca cioburi pe jos de cand am daramat veioza, am nesquik pe sub pat, am o floare artificiala pe birou si pe frate-meu si pe Mihaela lui Sorinel pe perete. Am aproape toate hainele pe care le posed intr-un sifonier si mai am si un dulap care contine o farfurie, o caserola si 3 servetele. Am un fotoliu genial...D-ala de se "leagana". Si mai am ceva. Ma am pe mine. Aia care zambeste de langa Cristache, amandoi la maraton, dupa o furtuna ca in povesti. Acolo am ramas, pe pajistea vietii, indrumand expati spre autocare si inmanand chip-uri si numere de concurs. Sper ca nimeni sa nu asfalteze vreodata "platoul" si sper ca nimeni niciodata sa nu imi ia locul alaturi de sefa cea nebuna...Aia care se panicheaza excesiv si se lasa de evenimente la fiecare trei luni!:)))

luni, 8 decembrie 2008

Just have a little patience

Stiu ca vacanta se apropie cu pasi repezi...Si ma bucur din tot sufletul. Poate asa ne mai linistim cu totii, mai uitam de criza asta care ne obsedeaza si mai respiram aer curat de civilizatie. Au mai ramas aproape 2 sapt pana la Craciun si copilul ala de clasa 1 din mine tipa dupa cadouri, zapada, sarmale si muuuuuuuuulte prajituri. In fiecare an incerc sa recreez fix atmosfera aia de sarbatori care ma incanta acum cativa ani si care ma incanta si acum. Anul trecut nu am simtit ca a venit Craciunul. Munca pana pe 24, road-tripping pe 25, cu un galagios "sunt impotriva sistemului" pe fundal. A fost misto...Dar nu a fost cum imi doream sa fie...Cum trebuia sa fie. Pentru mine, toata perioada 25 dec-7 ianuarie nu este decat o scuza pentru a o arde pe relaxare, a urmari emisiuni proaste la TV si reluari 24/7, a face vizite la rude indepartate, a cauta cu disperare un bar deschis, a face shopping, a te bucura ca a mai trecut un an si inca traiesti.
S-au dus aproape 12 luni dintr-un an de schimbari. Unele bune, unele rele...Sau poate toate bune, dar nu imi dau eu seama inca. Am facut niste pasi destul de importanti si am inteles unele lucruri. Am renuntat la viata mea din tara, la multe activitati care made my day, la implementarea de evenimente si am fugit, practic, in Laponia, printre reni si zapada. Nu regret...Cel putin, nu cred ca regret. Uneori ma ia un dor de casa de imi vine sa plang. Uneori ma visez in camera mea. Uneori ma visez fericita. Nu, nu sunt fericita. Dar sunt linistita. Mega linistita. Nu am mai tipat, nu m-am mai enervat, nu am mai facut crize de isterie, atacuri de panica. Nimik. Insa am si pierdut o parte din mine. Imi sta in fire sa fiu stresata din nimicuri, asa cum imi sta in fire sa exagerez in ceea ce fac. Nu stiu unde voi ajunge cu transformarea asta ca persoana din ultimii 3 ani. Sper sa fie bine, sa imi fie bine, sa nu ma dezamagesc, sa nu ma ratacesc pe undeva pe drum.
PS: Acum ca tot imi bat capul cu un proiect despre limbaj, am aflat cum limbajul ne defineste ca oameni. Deci limba romana ma defineste! Ha, ce tare...D-asta sufar ca un caine ca vb numai engleza! Vreau sa vb romana...acuuuuuuuum!

De ziua ta

Ca tot o auzim prin Expirat de vreun an incoace!
Btw, la multi ani, Vladuss! :)))


Parazitii - De ziua ta [Premiera pe www.eOk.ro] from eOk TV on Vimeo.

via mondenwest