just another shitty monday

Pt ca de ffffffff multe ori mai trebuie in plm sa iti dai doua palme si sa mergi mai departe...gen!

Fara titlu

Posturile mele devin - in mod evident - din ce in ce mai rare. Motivul este simplu: mi-e lene sa scriu. Cu toate astea, evenimentele importante din viata unui om, mai ales cand e implicat in activitati corporatiste :D, trebuie cinstite. De unde si randurile ce urmeaza.
Sunt fan filme...se stie. Sunt fan filme vazute in cinema...si asta se stie. Insa ce ma bucura cu adevarat este cand vad filme care chiar imi arata ca dragostea mea este pe deplin rasplatita cu efecte de raman muta, cu povesti de neuitat si cu o dorinta de a reveni in ziua urmatoare la cinema. Unul dintre filmele astea a fost cu siguranta Avatar. Poate sunt ca un cliseu, dar sincer, ma cam doare la baschetii mei Converse. Dincolo de toata nebunia cu incasarile de aproape 2 miliarde si cu locurile greu de prins la IMAX, filmul este foaaaaaaaaaarte tare, frate!
Ce mi-a placut la el? Hmmmmm...de unde sa incep? Totul e mult prea bine gandit, mult prea bine "pus in pagina", mult prea detaliat pentru a fi ignorat. Fiecare planta, fiecare animal, fiecare zbor, fiecare moment de lupta este fix ceea ce trebuie sa fie. Nu neg ca dialogurile sunt uneori cheesy, dar, sincera sa fiu, nici nu mai conta atunci cand vedeam funinginea cazand peste mine sau cand eram in cadere libera cu "the dreamy" - caci nu ma pot abtine - sam! Nu sunt modelul sa ma entuziasmez zi-lumina, dar Avatar merita vazut la orice ora si de cate ori se poate. Nu pentru ca e the shit sau pentru ca e the cool thing to do, ci pentru ca si maine m-as muta pe planeta alora si m-as plimba aproape in pielea goala printre flori fosforescente, vanand ca sa am ce manca. Cum este un pic cam greu sa fac asta tinand cont de agenda mea plina, ma rezum la ce am vazut prin ochelarii aia smecheri...Offf...

LMA!

Am citit acum ceva timp un articol despre mandria de a fi roman. Cred ca nu e zi mai nimerita ca asta pt a-mi exprima si eu, in mod sincer, parera. Nu sunt mandra ca m-am nascut si am crescut in Romania si nici nu voi fi vreodata. Nu gasesc motive de mandrie intr-o situatie, intr-un context care nu a fost decis de mine. S-a nimerit sa ma nasc aici, sa cresc aici si zi dupa zi dupa zi sa fiu calcata cu nesimitire in picioare...la propriu si la figurat. Nici macar nu mai sunt revoltata, ci mai degraba trista. Tristete pe care o simt de fiecare data cand, mai in gluma, mai in serios, imi spun :pai daca nu mi-a placut scoala!
Ma intreba cineva de ce am ales sa nu votez...tocmai eu, care trambitam importanta votului, importanta alegerii in sine...Am ales sa nu votez pt ca nici macar nu am simtit ca avem alegeri prezidentiale! Mi-ar fi placut sa mi se promita si mie ceva, sa fiu si eu mintita frumos, sa vb cineva si cu mine, si cu frate-meu, si cu prietenii mei. As fi vrut sa aud si eu vorbe goale despre viitorul meu stralucit, despre educatia copiilor mei nenascuti, despre taxe mai putine, despre mai multe autostrazi si mai mult bine...in general. In schimb aud despre procente la pensii si nu stiu ce mariri salariale pt bugetari! Bv lor, muie noua. Asa ca azi ma declar impotriva tarii noastre si impotriva traiului aici. Nu am ales sa fiu parte din poporul asta asa ca nu am de ce sa imi asum NIMIC din ceea ce tine de el. Imi voi asuma o plecare rapida, la un moment dat, si un inceput intr-o alta tara. De abia ala motiv de mandrie...

parca parca

mi-a placut ce am citit pe blogul altcuiva: "nu am mai scris pt ca sunt bine"! nimik mai adevarat! subscriu si ma intorc la prajiturile lasate pe masa din bucatarie! :)

Rezolutii

Nu am mai scris pe blogul asta de...wait for it...7 luni!
Oricine si-ar putea da seama de asta din data ultimului post...dar mie imi place sa notice the obvious!
Asadar, scurta recapitulare?
Ei bine, de la data de 14 februarie, cand am realizat ca am albit si imbatrinit singura si ca probabil o sa mor ingropata in nametii suedezi, am reusit sa imi bag ipodul in masina de spalat, sa termin cursurile unui amarat de master, sa ma intorc in tara - clar, cea mai mare reusita -, sa bag doar doua zile de mare in 3 luni lungi si plictisitoare, sa ajung la niste concerte cat de cat reusite, sa ma imbat doar o data, sa ma vad cu toata lumea cate un pic si cu nimeni pe saturate, sa nu ma bronzez deloc, sa mananc numai si numai si numai carne - exclus paste! -, sa ma gandesc din ce in ce mai mult la nemurirea sufletului, sa imi caut job, sa blestem ca nu imi gasesc job, sa ma bucur ca am bani sa imi iau o cola la terasa, sa ma intristez ca nu am bani sa plec in bahamas - forever...gen -, sa imi dau seama ca un an nu a schimbat mai nimic - in afara de o adresa pt unii si o stare civila pt altii -, sa nu fac nimik din ce imi propusesem la inceputul verii - the summer of death, de altfel, ca in fiecare zi moare vreun cantaret, actor, etc -, sa ma sperii ca nu stiu cum au trecut aproape 10 luni din an, sa ma bucur ca nu stiu cum au trecut aceleasi 10 luni, sa privesc cu nerabdare spre un 2010 mai bun decat 2008 si 2009 care impreuna m-au distrus, terminat, dat peste cap, intors pe toate partile, sa inteleg ca oricate cacaturi ti-ar manca familia si prietenii si cunoscutii despre viata, reusita si viitor, un lucru e sigur: oricum o dai, la sf zilei, tot singur esti.
misto bilant pt mai mult de juma de an, nu?

Zero inspiratie

Mi-au crescut peri albi. La propriu. Am descoperit ieri. La lumina chioara a becului din baie. E un fir alb! Alb, I say! Am imbatranit. E clar! Si pe deasupra azi mai e si Valentine's Day! :))) Care e legatura? Pai imbatranesc singura, evident!:))) Sa recapitulam: am de citit o carte pana luni si ma omor sa trec de primele 40 de pagini, sunt absolut singuuuuura de marea Zi a Indragostitilor si acum constat cu stupoare ca mai si un fir alb!!! S-a auzit pana in spate? Un fir alb. E clar...That was it for me! Celor care ma acuza ca sunt lenesa sau ca ma plang in continuu: aveti dreptate!!! Numai ca dupa o anumita varsta ce iti mai ramane de facut?:)))
In alta ordine de idei, urez si eu tuturor celor care chiar au "butterflies and shit" in stomac un Very Merry Valentine's Day si sa ne auzim la anu' mai fericiti si cu acelasi numar de fire albe! AMIN!:))

Aaaaa, si coloana sonora! :D Presupun ca nu mi se pare doar mie ca tanarul se plimba pe niste strazi din patria-mama! Welcome to Romania, Jason!:)))

Pursuit of HappYness

Citeam azi un post pe un blog...Si mi-am dat seama ca fiecare dintre noi ramane cu un ideal pentru fiecare lucru pe care il face, fiecare haina pe care o poarta, fiecare Mojito pe care il da pe gat la un party. Aud mereu povesti despre vara lui '99, sau despre vara lui '07, aud povesti despre petrecerea AIA de atunci, din Expirat, despre vacanta AIA de vis, despre prietenul ALA, despre masina AIA, telefonul ALA, clubul ALA. Ce ciudat...Cum ne hranim cu niste experiente care este evident ca au trecut. Demult. Si pe care probail ca oricum nu le-am mai trai la acelasi nivel daca ne-ar "lovi" acum. Sau poate...Poate ca e fix ca in film, si alergand dupa ce stim ca a mers, ca a fost misto, cautam fericirea AIA de atunci. "Maybe happiness is something that we can only pursue and maybe we can actually never have it." Trist gand...

Paper planes

Si un film misto...

We will lose ourselves again...

Daca am avut noroc in astia 22 de ani de viata de ceva...da, de oameni am avut cel mai mare noroc. De oamenii aia misto care te sustin si te critica, te fac sa razi sau sa plangi, iti iau de mancare cand esti lefter, te scot la suc sau la film in momentele tale cele mai busy, se imbata cu tine, te iau in brate cand simti nevoia de un gest de apropiere, iti trimit mailuri cand crezi ca te-au uitat, isi planifica vacante cu tine, iti fac loc in garsoniera sau apartamentul sau mansarda lor in cate o noapte de "discutii", te suna, te cauta, te iubesc. Unul dintre oamenii astia misto e pe cale sa se insoare. In vara. Cu o fata misto si ea. Imi pare rau ca nu am avut minutele noastre de barfa inainte sa plec. Voiam sa ii spun ca ma bucur pt el, ca ii doresc sa inceapa cea mai tare etapa a vietii lui. Sa fie mai fericit si mai implinit ca pana acum. Merita asta pentru toate cacaturile prin care a trecut in 2008, pentru toate momentele in care s-a simtit ratacit si singur. Desi nu era. Si el o stie. Vreau sa nu uite shaormele, drumurile pana in IKEA, discutiile despre haine, filme si telefoane. La masini nu ma bagam oricum!:))) Ii voi ramane vesnic recunoscatoare pentru intrerupatorul montat exemplar, pentru ca nu a tolerat sa o ard pisi, pentru ca a tolerat sa o ard pisi, pentru ca m-a inteles, pentru ca nu m-a pus sa aleg, ci a ales el. O sa il mai vad pana la nunta. Asta e clar. Dar pana atunci, be happy! Ne vedem in vara! Atunci sa vezi ciubalau!:)))

Avem o teava sparta! Cum procedam?

Update: camera mea e prevazuta si cu baie...Baie prevazuta cu WC, WC prevazut cu o teava, practic, iar teava...Sa spunem ca de cateva zile se "scurge"! Am un mini lac ce tinde sa devina un fel de Marea Neagra! Nu, Andra, instalatorul Marian nu ma poate scoate din cacat...Tre sa sun la zdrentele astea blonde, sa le explic "pa engleza" ca vreau sa imi "repare instalatia" (cum suna asta :))) si sa astept ca o floare in geam sa se si prezinte la datorie ASAP. Intre timp, m-am imprietenit cu mopul, cu cele minus 12 grade de afara, cu proful care mi-a mancat sufletul si zilele cu proiectele lui, cu niste cereale care nu se mai termina odata si cu soarta in general. On the bright side, la propriu, am descoperit un sait care zice ashea: in luna iunie, in incalzita si insorita patrie adoptiva, se lumineaza la 3 fara zece AM!!! si se intuneca la 10 si 55 PM!!!. Oficial, imi bag .... in ea de vama si imi scot fotoliul magic in fata caminului, pe iarba, unde voi avea trei luni de hibernare. La 25 de grade, in iunie, iulie si august, padure in fata ochilor si o cuba libre improvizata in bucataria mea studenteasca, o sa am o vara mai frumoasa ca oricand! Suck on that, bitches!:))