Oh, but I do!I do believe in fairies!

just another shitty monday

2010-02-15T22:19:00.001+02:00

Pt ca de ffffffff multe ori mai trebuie in plm sa iti dai doua palme si sa mergi mai departe...gen!

Fara titlu

2010-02-04T00:07:00.002+02:00

Posturile mele devin - in mod evident - din ce in ce mai rare. Motivul este simplu: mi-e lene sa scriu. Cu toate astea, evenimentele importante din viata unui om, mai ales cand e implicat in activitati corporatiste :D, trebuie cinstite. De unde si randurile ce urmeaza.
Sunt fan filme...se stie. Sunt fan filme vazute in cinema...si asta se stie. Insa ce ma bucura cu adevarat este cand vad filme care chiar imi arata ca dragostea mea este pe deplin rasplatita cu efecte de raman muta, cu povesti de neuitat si cu o dorinta de a reveni in ziua urmatoare la cinema. Unul dintre filmele astea a fost cu siguranta Avatar. Poate sunt ca un cliseu, dar sincer, ma cam doare la baschetii mei Converse. Dincolo de toata nebunia cu incasarile de aproape 2 miliarde si cu locurile greu de prins la IMAX, filmul este foaaaaaaaaaarte tare, frate!
Ce mi-a placut la el? Hmmmmm...de unde sa incep? Totul e mult prea bine gandit, mult prea bine "pus in pagina", mult prea detaliat pentru a fi ignorat. Fiecare planta, fiecare animal, fiecare zbor, fiecare moment de lupta este fix ceea ce trebuie sa fie. Nu neg ca dialogurile sunt uneori cheesy, dar, sincera sa fiu, nici nu mai conta atunci cand vedeam funinginea cazand peste mine sau cand eram in cadere libera cu "the dreamy" - caci nu ma pot abtine - sam! Nu sunt modelul sa ma entuziasmez zi-lumina, dar Avatar merita vazut la orice ora si de cate ori se poate. Nu pentru ca e the shit sau pentru ca e the cool thing to do, ci pentru ca si maine m-as muta pe planeta alora si m-as plimba aproape in pielea goala printre flori fosforescente, vanand ca sa am ce manca. Cum este un pic cam greu sa fac asta tinand cont de agenda mea plina, ma rezum la ce am vazut prin ochelarii aia smecheri...Offf...

LMA!

2009-12-01T14:28:00.003+02:00

Am citit acum ceva timp un articol despre mandria de a fi roman. Cred ca nu e zi mai nimerita ca asta pt a-mi exprima si eu, in mod sincer, parera. Nu sunt mandra ca m-am nascut si am crescut in Romania si nici nu voi fi vreodata. Nu gasesc motive de mandrie intr-o situatie, intr-un context care nu a fost decis de mine. S-a nimerit sa ma nasc aici, sa cresc aici si zi dupa zi dupa zi sa fiu calcata cu nesimitire in picioare...la propriu si la figurat. Nici macar nu mai sunt revoltata, ci mai degraba trista. Tristete pe care o simt de fiecare data cand, mai in gluma, mai in serios, imi spun :pai daca nu mi-a placut scoala!
Ma intreba cineva de ce am ales sa nu votez...tocmai eu, care trambitam importanta votului, importanta alegerii in sine...Am ales sa nu votez pt ca nici macar nu am simtit ca avem alegeri prezidentiale! Mi-ar fi placut sa mi se promita si mie ceva, sa fiu si eu mintita frumos, sa vb cineva si cu mine, si cu frate-meu, si cu prietenii mei. As fi vrut sa aud si eu vorbe goale despre viitorul meu stralucit, despre educatia copiilor mei nenascuti, despre taxe mai putine, despre mai multe autostrazi si mai mult bine...in general. In schimb aud despre procente la pensii si nu stiu ce mariri salariale pt bugetari! Bv lor, muie noua. Asa ca azi ma declar impotriva tarii noastre si impotriva traiului aici. Nu am ales sa fiu parte din poporul asta asa ca nu am de ce sa imi asum NIMIC din ceea ce tine de el. Imi voi asuma o plecare rapida, la un moment dat, si un inceput intr-o alta tara. De abia ala motiv de mandrie...

parca parca

2009-11-05T23:27:00.002+02:00

mi-a placut ce am citit pe blogul altcuiva: "nu am mai scris pt ca sunt bine"! nimik mai adevarat! subscriu si ma intorc la prajiturile lasate pe masa din bucatarie! :)

Rezolutii

2009-09-15T18:05:00.003+03:00

Nu am mai scris pe blogul asta de...wait for it...7 luni!
Oricine si-ar putea da seama de asta din data ultimului post...dar mie imi place sa notice the obvious!
Asadar, scurta recapitulare?
Ei bine, de la data de 14 februarie, cand am realizat ca am albit si imbatrinit singura si ca probabil o sa mor ingropata in nametii suedezi, am reusit sa imi bag ipodul in masina de spalat, sa termin cursurile unui amarat de master, sa ma intorc in tara - clar, cea mai mare reusita -, sa bag doar doua zile de mare in 3 luni lungi si plictisitoare, sa ajung la niste concerte cat de cat reusite, sa ma imbat doar o data, sa ma vad cu toata lumea cate un pic si cu nimeni pe saturate, sa nu ma bronzez deloc, sa mananc numai si numai si numai carne - exclus paste! -, sa ma gandesc din ce in ce mai mult la nemurirea sufletului, sa imi caut job, sa blestem ca nu imi gasesc job, sa ma bucur ca am bani sa imi iau o cola la terasa, sa ma intristez ca nu am bani sa plec in bahamas - forever...gen -, sa imi dau seama ca un an nu a schimbat mai nimic - in afara de o adresa pt unii si o stare civila pt altii -, sa nu fac nimik din ce imi propusesem la inceputul verii - the summer of death, de altfel, ca in fiecare zi moare vreun cantaret, actor, etc -, sa ma sperii ca nu stiu cum au trecut aproape 10 luni din an, sa ma bucur ca nu stiu cum au trecut aceleasi 10 luni, sa privesc cu nerabdare spre un 2010 mai bun decat 2008 si 2009 care impreuna m-au distrus, terminat, dat peste cap, intors pe toate partile, sa inteleg ca oricate cacaturi ti-ar manca familia si prietenii si cunoscutii despre viata, reusita si viitor, un lucru e sigur: oricum o dai, la sf zilei, tot singur esti.
misto bilant pt mai mult de juma de an, nu?

Zero inspiratie

2009-02-14T22:08:00.002+02:00

Mi-au crescut peri albi. La propriu. Am descoperit ieri. La lumina chioara a becului din baie. E un fir alb! Alb, I say! Am imbatranit. E clar! Si pe deasupra azi mai e si Valentine's Day! :))) Care e legatura? Pai imbatranesc singura, evident!:))) Sa recapitulam: am de citit o carte pana luni si ma omor sa trec de primele 40 de pagini, sunt absolut singuuuuura de marea Zi a Indragostitilor si acum constat cu stupoare ca mai si un fir alb!!! S-a auzit pana in spate? Un fir alb. E clar...That was it for me! Celor care ma acuza ca sunt lenesa sau ca ma plang in continuu: aveti dreptate!!! Numai ca dupa o anumita varsta ce iti mai ramane de facut?:)))
In alta ordine de idei, urez si eu tuturor celor care chiar au "butterflies and shit" in stomac un Very Merry Valentine's Day si sa ne auzim la anu' mai fericiti si cu acelasi numar de fire albe! AMIN!:))

Aaaaa, si coloana sonora! :D Presupun ca nu mi se pare doar mie ca tanarul se plimba pe niste strazi din patria-mama! Welcome to Romania, Jason!:)))

Pursuit of HappYness

2009-02-03T04:04:00.003+02:00

Citeam azi un post pe un blog...Si mi-am dat seama ca fiecare dintre noi ramane cu un ideal pentru fiecare lucru pe care il face, fiecare haina pe care o poarta, fiecare Mojito pe care il da pe gat la un party. Aud mereu povesti despre vara lui '99, sau despre vara lui '07, aud povesti despre petrecerea AIA de atunci, din Expirat, despre vacanta AIA de vis, despre prietenul ALA, despre masina AIA, telefonul ALA, clubul ALA. Ce ciudat...Cum ne hranim cu niste experiente care este evident ca au trecut. Demult. Si pe care probail ca oricum nu le-am mai trai la acelasi nivel daca ne-ar "lovi" acum. Sau poate...Poate ca e fix ca in film, si alergand dupa ce stim ca a mers, ca a fost misto, cautam fericirea AIA de atunci. "Maybe happiness is something that we can only pursue and maybe we can actually never have it." Trist gand...

Paper planes

2009-01-27T00:42:00.001+02:00

Si un film misto...

We will lose ourselves again...

2009-01-19T22:18:00.003+02:00

Daca am avut noroc in astia 22 de ani de viata de ceva...da, de oameni am avut cel mai mare noroc. De oamenii aia misto care te sustin si te critica, te fac sa razi sau sa plangi, iti iau de mancare cand esti lefter, te scot la suc sau la film in momentele tale cele mai busy, se imbata cu tine, te iau in brate cand simti nevoia de un gest de apropiere, iti trimit mailuri cand crezi ca te-au uitat, isi planifica vacante cu tine, iti fac loc in garsoniera sau apartamentul sau mansarda lor in cate o noapte de "discutii", te suna, te cauta, te iubesc. Unul dintre oamenii astia misto e pe cale sa se insoare. In vara. Cu o fata misto si ea. Imi pare rau ca nu am avut minutele noastre de barfa inainte sa plec. Voiam sa ii spun ca ma bucur pt el, ca ii doresc sa inceapa cea mai tare etapa a vietii lui. Sa fie mai fericit si mai implinit ca pana acum. Merita asta pentru toate cacaturile prin care a trecut in 2008, pentru toate momentele in care s-a simtit ratacit si singur. Desi nu era. Si el o stie. Vreau sa nu uite shaormele, drumurile pana in IKEA, discutiile despre haine, filme si telefoane. La masini nu ma bagam oricum!:))) Ii voi ramane vesnic recunoscatoare pentru intrerupatorul montat exemplar, pentru ca nu a tolerat sa o ard pisi, pentru ca a tolerat sa o ard pisi, pentru ca m-a inteles, pentru ca nu m-a pus sa aleg, ci a ales el. O sa il mai vad pana la nunta. Asta e clar. Dar pana atunci, be happy! Ne vedem in vara! Atunci sa vezi ciubalau!:)))

Avem o teava sparta! Cum procedam?

2009-01-17T01:27:00.002+02:00

Update: camera mea e prevazuta si cu baie...Baie prevazuta cu WC, WC prevazut cu o teava, practic, iar teava...Sa spunem ca de cateva zile se "scurge"! Am un mini lac ce tinde sa devina un fel de Marea Neagra! Nu, Andra, instalatorul Marian nu ma poate scoate din cacat...Tre sa sun la zdrentele astea blonde, sa le explic "pa engleza" ca vreau sa imi "repare instalatia" (cum suna asta :))) si sa astept ca o floare in geam sa se si prezinte la datorie ASAP. Intre timp, m-am imprietenit cu mopul, cu cele minus 12 grade de afara, cu proful care mi-a mancat sufletul si zilele cu proiectele lui, cu niste cereale care nu se mai termina odata si cu soarta in general. On the bright side, la propriu, am descoperit un sait care zice ashea: in luna iunie, in incalzita si insorita patrie adoptiva, se lumineaza la 3 fara zece AM!!! si se intuneca la 10 si 55 PM!!!. Oficial, imi bag .... in ea de vama si imi scot fotoliul magic in fata caminului, pe iarba, unde voi avea trei luni de hibernare. La 25 de grade, in iunie, iulie si august, padure in fata ochilor si o cuba libre improvizata in bucataria mea studenteasca, o sa am o vara mai frumoasa ca oricand! Suck on that, bitches!:))

Home is where the heart is...Nu?

2009-01-13T23:37:00.004+02:00

M-am intors! M-am intors acasa! Am avut cel mai misto sentiment din lume in momentul in care am intrat in camera! In camera MEA! Unde stau singura! Unde am toate lururile imprastiate, unde am bolul de cereale mereu murdar, unde am 20 de mii de pungi de la tot atatea magazine, unde gunoiul e mereu plin, unde miroase mereu misto, unde plantutele de plastic se "scutura", unde pozele de pe perete se dezlipesc constant! O sa ma mut de aici...In cateva luni! Dar niciodata nu o sa mai am sentimentul de liniste care ma cuprinde de fiecare data cand intru in sufrageria, bucataria, dormitorul, dressingul meu...aka MY room! Am inca cioburi pe jos de cand am daramat veioza, am nesquik pe sub pat, am o floare artificiala pe birou si pe frate-meu si pe Mihaela lui Sorinel pe perete. Am aproape toate hainele pe care le posed intr-un sifonier si mai am si un dulap care contine o farfurie, o caserola si 3 servetele. Am un fotoliu genial...D-ala de se "leagana". Si mai am ceva. Ma am pe mine. Aia care zambeste de langa Cristache, amandoi la maraton, dupa o furtuna ca in povesti. Acolo am ramas, pe pajistea vietii, indrumand expati spre autocare si inmanand chip-uri si numere de concurs. Sper ca nimeni sa nu asfalteze vreodata "platoul" si sper ca nimeni niciodata sa nu imi ia locul alaturi de sefa cea nebuna...Aia care se panicheaza excesiv si se lasa de evenimente la fiecare trei luni!:)))

Just have a little patience

2008-12-08T23:55:00.003+02:00

Stiu ca vacanta se apropie cu pasi repezi...Si ma bucur din tot sufletul. Poate asa ne mai linistim cu totii, mai uitam de criza asta care ne obsedeaza si mai respiram aer curat de civilizatie. Au mai ramas aproape 2 sapt pana la Craciun si copilul ala de clasa 1 din mine tipa dupa cadouri, zapada, sarmale si muuuuuuuuulte prajituri. In fiecare an incerc sa recreez fix atmosfera aia de sarbatori care ma incanta acum cativa ani si care ma incanta si acum. Anul trecut nu am simtit ca a venit Craciunul. Munca pana pe 24, road-tripping pe 25, cu un galagios "sunt impotriva sistemului" pe fundal. A fost misto...Dar nu a fost cum imi doream sa fie...Cum trebuia sa fie. Pentru mine, toata perioada 25 dec-7 ianuarie nu este decat o scuza pentru a o arde pe relaxare, a urmari emisiuni proaste la TV si reluari 24/7, a face vizite la rude indepartate, a cauta cu disperare un bar deschis, a face shopping, a te bucura ca a mai trecut un an si inca traiesti.
S-au dus aproape 12 luni dintr-un an de schimbari. Unele bune, unele rele...Sau poate toate bune, dar nu imi dau eu seama inca. Am facut niste pasi destul de importanti si am inteles unele lucruri. Am renuntat la viata mea din tara, la multe activitati care made my day, la implementarea de evenimente si am fugit, practic, in Laponia, printre reni si zapada. Nu regret...Cel putin, nu cred ca regret. Uneori ma ia un dor de casa de imi vine sa plang. Uneori ma visez in camera mea. Uneori ma visez fericita. Nu, nu sunt fericita. Dar sunt linistita. Mega linistita. Nu am mai tipat, nu m-am mai enervat, nu am mai facut crize de isterie, atacuri de panica. Nimik. Insa am si pierdut o parte din mine. Imi sta in fire sa fiu stresata din nimicuri, asa cum imi sta in fire sa exagerez in ceea ce fac. Nu stiu unde voi ajunge cu transformarea asta ca persoana din ultimii 3 ani. Sper sa fie bine, sa imi fie bine, sa nu ma dezamagesc, sa nu ma ratacesc pe undeva pe drum.
PS: Acum ca tot imi bat capul cu un proiect despre limbaj, am aflat cum limbajul ne defineste ca oameni. Deci limba romana ma defineste! Ha, ce tare...D-asta sufar ca un caine ca vb numai engleza! Vreau sa vb romana...acuuuuuuuum!

De ziua ta

2008-12-08T01:27:00.004+02:00

Ca tot o auzim prin Expirat de vreun an incoace!
Btw, la multi ani, Vladuss! :)))

Parazitii - De ziua ta [Premiera pe www.eOk.ro] from eOk TV on Vimeo.

via mondenwest

And once again I cannot sleep

2008-12-07T03:58:00.002+02:00

De cand am venit aici, cea mai mare problema o reprezinta somnul. Nu pot dormi. De nici un fel. Dorm aiurea, dezorganizat, de la 5 PM la 9 PM, astfel incat la 4 dimineata sunt gata sa alerg in jurul campusului!:)) Vreau patul meu de acasa, de fapt, canapelutza aia amarata pe care motaiam fara griji. Visez in continuu...Visez numai oameni din tara, familie, prieteni! Visez boli si accidente! Nu am nici un fel de vis de zi, ca sa spun asa, dar compensez cu visele "grele", de noapte. Sunt lucida, in mod constant, obosita, in mod constant. Probabil de vina e lipsa oricarui efort...Cine stie? Cred ca trebuie sa ajung urgent in Bucuresti. Poate asa o sa ma odihnesc si eu...In frig, cu ambulante si alarmele de la masinile vecinilor pe fundal...Trezita de idiotul ala care tot striga la 7 dimineata "Fiareeeeeeeeee vechi!"! Gata, m-am prins...Asta imi lipseste: zgomotul! E prea multa liniste aici...din toate punctele de vedere! Offf...

Tell me smth I don't know!

2008-12-06T18:56:00.004+02:00

Aparent, asa suna "horoscopul defectelor" in cazul zodiei mele.
Restul, aici.

BALANŢĂ (23.09-22.10)

Planeta dominantă: Venus, planeta trândăviei şi lascivităţii.
Animalul sacru: bibilica
Personalitate: Balanţa are certe înclinaţii intelectuale, utile în studiul
aprofundat al programului tv, şi un înalt simţ artistic, reflectat în flerul
cu care-şi asortează pantofii cu lenjeria. Plină de graţie şi eleganţă,
umblă cu nasul pe sus, strâmbând suveran din el la orice încălcare a
etichetei. Se zice că adoră confortul şi armonia, ceea ce în traducere
liberă înseamnă că este leneşă şi n-are principii ferme.

Despre Balanţă se mai spune că este o bună colaboratoare şi sfătuitoare: în orice problemă, expune câteva zeci de soluţii, ca apoi să-l lase pe celălalt să decidă. Cât despre vestitul ei echilibru, cel mai în măsură să comenteze ar fi psihiatrul care o tratează. În lipsa lui, se acceptă şi mărturiile apropiaţilor, adânc îngrijoraţi de viteza cu care-şi schimbă părerile şi de costurile mărite ale dulciurilor pe care le înghite atunci când e deprimată. Cel mai de seamă lucru din viaţa ei este dragostea, subiect bogat în detalii picante, prea indecente ca să poată fi relatate.

Pe scurt orice balanţă veritabilă este:

* leneşă şi mincinoasă
* superficială
* încrezută
* instabilă
* zgârcită

Meseria potrivită: agent matrimonial, arbitru, escortă, gigolo, testator de
hamace, rentier.
Pizza magică: Capricciosa.
Medicamentul norocos: gelul anticelulitic.

PS: Andra, acum se stie ca sunt sortita "meseriei" de rentier!

Vin sarbatorile, vin sarbatorile!

2008-12-05T02:30:00.005+02:00

Momentan, blogul trece printr-un scurt fenomen de rebranding! Cum Craciunul ne bate la usa, m-am gandit sa impodobesc si eu bradul, varianta online! Yup, not only do I believe in fairies, but also in Santa!:))

Still alive, baby...

2008-12-05T02:08:00.004+02:00

Dupa vreo 4 luni departe de casa, dupa suisuri si coborasuri, dupa o zi de nastere fara tortul mamei, dupa discutii pe "mail" in locul cafelelor de duminica din Planter's, dupa depresii si bucurii marunte, inca fara sa fi vazut mari reduceri la H&M :))), sunt mandra sa spun: I still believe in fairies!

PS: Astept cu nerabdare Anul Nou pentru a intocmi lista de 'rezolutii'!

Time to pretend

2008-12-04T01:12:00.002+02:00

Stiam de dinainte: ochii care nu se vad...ei, bine, se uita. Asta e clar pentru aproape toata lumea. Ce nu intelegeam sau nu eram sigura, mai bine zis, este daca o sa se aplice si in cazul meu. Adica, ochii mei sa fie uitati. Din pacate, vreo 5 luni in alta tara mi-au confirmat ca asa e. Naspa situatie. Sunt constienta ca life goes on, ca fiecare le are pe ale lui, ca munca e grea, ca alte lucruri demand attention, dar, in acelasi timp, e ciudat sa stii ca oamenii la care tii trec prin niste etape care conteaza pt ei...fara tine. Mi s-a spus ca o sa ma intorc si o sa realizez ca nu s-a schimbat nimik. Yeah, right! Tell that to the people care o ard in renovari, mutari, planuri de nunta si alte nebunii. Nu vreau sa ajung o straina printre proprii mei "prieteni", nu vreau sa am prea mult "de recuperat", nu vreau sa nu rad la glumele lor pentru ca nu am fost "acolo" cand a avut loc intamplarea in cauza, nu vreau sa ii pierd pe EI. Stiu ca totul se transforma (nu degeaba aveam 10 la chimie), dar as prefera ca acest "tot" sa se transforme in prezenta mea. In fine...
Cert e ca ar cam trebui sa ii multumesc lui frate-meu ca ma suna...din cand in cand...si ma intreaba de viata si alte cele. Si sa le mai multumesc celor care chiar isi pierd timpul cu mine pe messenger, spunandu-mi daca e soare sau ploua in Bucuresti!:)) It helps...a lot!

Mi-e dor de casa

2008-12-03T18:26:00.000+02:00

Punct

De luni...

2008-12-01T19:11:00.002+02:00

Cand ma mai apuca pe mine, verific linistita statcounter-ul blogului in cauza. Motivatia? Sa vad cine mai intra, de unde intra, cat sta si cand iese! Pe romaneste, futai de blog sa fie, dar sa o stiu si eu!:)) Azi, curioasa din fire, ma uit cu atentie la keyword activity si...ma prabusesc de ras. Un tanar sau o tanara avea o nelamurire: daca iti dai drumu intr'o femeie dupa ciclu ramane gravida? In cazul in care va reveni pentru raspuns, am o singura sugestie: Risca-te, pisi/coaie! E mai fun asa...Stii u, nivelul de adrenalina si alte cacaturi d-astea!:)))

Experienta Orgasmus!:)))

2008-12-01T11:21:00.008+02:00

Mi-am dat seama ca nu am scris aproape deloc despre ce se intampla pe aici. No pictures, no nada. So, there u go! Cateva amintiri din niste vremuri mai calde si mai linistite!

Party-uri si nu numai

La multi ani, Romanica!

2008-12-01T02:22:00.002+02:00

Imi pare super rau ca anul asta nu prind parada militara si ziua libera de la munca si facultate! Ma super oftic ca nu mai vad sute de oameni la inghesuiala la sarmale! Desi, daca ma gandesc mai bine, cred ca PSD o sa le dea teapa...Ce pula lor?? Tocmai au iesit majoritari in alegeri! Nu sunt dezamagita, ci scarbita. In primul rand pentru ca sunt convinsa ca ai mei chiar au votat cu astia. In al doilea rand pentru ca nu as fi putu sa le zic sa nu o faca. Care erau alternativele?
Mai devreme, in baie, ma gandeam ce mobilizare generala a fost la noi in clasa, acum 4 ani! Discutii peste discutii, entuziasmati toti ca votam prima oara, incantati ca parca puteam sa schimbam ceva. Il vazusem plangand pe Basescu la TV si ni se paruse cool. La fel de cool ca Tariceanu cu motocicleta lui. Tata ii ura pe astia din D.A., deci clar erau mai ok decat Nastase, Geoana si alti loseri. Am vrut schimbarea si, in definitiv, ne-a iesit. Intre timp, au trecut alti 4 ani, eu sunt in pula cu satelitu' si lumea discuta pe bloguri cine cu cine voteaza. Totusi, in astia 4 ani, alte generatii au facut 18 ani...Astia ce pula mea au pazit? Nu stiu daca as fi votat sigur, desi, daca stau sa ma gandesc, as fi luat si eu personalul, pe gratis, pana acasa sa profit de "marea" oferta electorala.
Acum 5 minute citeam rezultatele alegerilor.Pe scurt: PSD-ul o sa ne futa in cur in urmatorii 4 ani. Ma intreb daca se merita sa ma intorc. Daca se merita sa vad aceeasi mancatorie dintotdeauna. In fine, cert e ca, pe langa toate astea, vad filmulet cu bloggeri despre votarea de anul asta. Unii spun ca DA, vor vota, altii ca NU...De ce? Ca nu au cu cine, ca mama nu stiu cui e curva, samd. Trist, parerea mea. Maine-poimaine o sa vad pe blogurile respectivilor posturi despre sistemul de cacat si PSD-istii infecti. Pai bine, bai copii, nu ar fi fost indicat sa dati o fuga sa puneti si voi stampila? Asa, de duminica...

Again...whatever!

2008-11-17T03:51:00.003+02:00

Halal de blog neactualizat ce am! Inca o data imi dovedesc incapacitatea de a ma "tine" de ceva! Sunt perfecta pentru Romania: incep 10 lucruri si nu termin nici unul. I-am spus Mariei de ce nu voiam blog...Pentru ca as fi postat de trei ori pe luna, fara sa ma implic cu adevarat in dezvoltarean lui, in a-i da o directie. oricare ar fi fost ea. Asadar, ma aflu in imposibilitatea de a scrie ceva interesant, nici pentru mine, nici pentru altii. Ce sa comunic lumii? Ca sunt in fundul Europei, practic! Ca ninge? Ca nu am nici un fel de activitate? Ca ma plictisesc de moarte? Ca toate zilele sunt la fel? Ca ma bucur ca exista Sf. Internet? Ca ma gandesc uneori la viitor, dar ma resetez rapid, spunandu-mi ca "nu am ajuns acolo inca"?
Cred ca nimic nu ma sperie mai mult ca toata nebunia asta cu viitorul. Sincer. Poate ca am ramas fetitza aia speriata de intrebarea: ce vrei sa te faci cand o sa fii mare? Shit, i don't know! In primul rand, ce intelegeti voi prin "mare"? In al doilea rand, shit, i don't know! Tin minte ca atunci cand eram mai mica si mama ma ajuta sa imi fac temele, nu imi puteam inchipui cum as putea vreodata sa ma descurc singura. Fix asa e si cu orice loc de munca! Nu stiu unde as vrea sa ma duc, dar si daca m-as hotara, m-as bloca nestiind daca sunt capabila sa imi asum adevarate responsabilitati. Ciudat...Am avut un job. A fost misto. Dar m-am simtit extrem de protejata si deseori useless. Ca si cum fiecare proiect in care eram implicara s-ar fi putut foarte bine desfasura si fara mine. Ca si cum fiecare contributie a mea fusese zero pe langa a altora. Uneori era asa. Uneori nu. So...Intorcandu-ma la intrebarea de mai sus. Ce vreau sa ma fac atunci cand o sa fiu mare? Vreau sa ma fac EU, presupun. Vreau sa fiu nu ce, ci cum mi-am dorit mereu sa fiu. Sa fiu mai misto ca acum, mai sincera cu mine si cu ceilalti, mai increzatoare in sine, mai putin ironica, mai de treaba, mai intelegatoare...Mai ales, mai intelegatoare. Si mai rabdatoare. Daca nu cer prea mult! Toate astea nu sunt vreun fel de early New Year's resolution. Pur si simplu am simtit nevoia sa mai analizez si rasanalizez pentru a mia oara niste cacaturi. De ce? Probabil din cauza de LAA...(lipsa acuta de activitate, that is).

Dedicatie

2008-11-04T00:56:00.002+02:00

Pentru ca sunt o groaza de experiente misto pe care le-as impartasi cu anumiti oameni. Si pentru ca fara ei, toate astea nu inseamna nimik.

And so it is...just like u said it would be...life goes easy on me

2008-10-31T15:14:00.002+02:00

Clar...most of the time! :) Vreau sa "dedic" postul asta unor persoane de care imi e un dor nebun si care s-ar bucura enorm daca in momentul asta ar vedea ce vad eu: zapadaaaaaaaaaaa! Nu cred sa fi prins vreo ninsoare de 31 octombrie si nu cred sa ma fi bucurat mai mult! Ninge linistit, cu fulgi mici-mici...E clar, ma asteapta o iarna lunga, dar foarte misto! Aseara am facut "introducerea" in noul sezon cu multe beri, mult vin, studenti Erasmus si un party de ziua mea...cu intarzierea de rigoare! S-au aruncat scaune pe geam, s-a folosit extinctorul si am auzit Happy Birthday la aproape 3 saptamani dupa aniversarea de rigoare! :D Titlul petrecerii? Get drunk or die tryin'! :)) I went for the second option! Asa ca la 5 dimineata cautam Romania pe harta lumii!:))) (e din filmul cu: nu sunt beata ca imi aduc aminte CNP-ul). Au urmat trei ore de somn, trei ore de prezentat proiect (am fost trezita de o colega preocupata de faptul ca am intarziat la intalnirea cu decanul!), Swedish listening, curatat bucatarie si....un somn. De refacere!
Intre timp, am deschis geamul si am tras aer in piept cu putere! Dap, smells like winter, snowboarding, sarmale, toba, cozonac si tot ce se mai "poarta" de Craciun! I miss all that, dar iau ca un semn frigul asta timpuriu, un semn de bine! Plus ca ma conserv...pururea tanara, asta e deviza!

"Be yourself, everybody else is already taken"

2008-10-22T01:27:00.003+03:00

Nu iubesc nimik mai mult pe lumea asta ca amanarea deciziilor. Nu conteaza daca sunt life threatening sau niste cacaturi. Daca ma vei intreba: mergem acolo sau acolo?, m-ai blocat. Voi comanda mereu ultima la restaurant, nu ma pot decide intre trei tzoale diferite (d-asta mi le iau pe toate trei!), nu pot avea o parere clara despre cineva, nu ma pot desparti definitiv de ceva sau cineva, sunt inclinata spre dependenta, fie ea de oameni, alcool, mancare, ce vreti voi. Sunt sincera cand am eu chef, nu am nici cel mai mic strop de rabdare, sunt galagioasa, vorbesc mult, ma mint neincetat ca sa imi justific faptele, iubesc un nr limitat de persoane, sunt haioasa, pretind ca stiu mai multe decat stiu cu adevarat, sunt fitzoasa, snoaba, o ard "inteligenta", port 39 la picior (na, frate-meu, asta e pt tine). Daca am ceva important de facut, se va amana pana in ultimul moment, am sila de deadline-uri, de oameni prosti, de finaluri, de spalat vase, de transportul in comun. Mi-e frica de avioane, am atacuri de panica saptamanale, sunt innebunita dupa dulciuri, ma vopsesc des, ma tund si mai des, nu am nici un fel de ordine in viata mea, adorm la 8 seara, ma trezesc la 12 noaptea, adorm din nou la 4, ma trezesc la 1 a doua zi. Ascult multa muzica, "stiu toate melodiile", vad multe filme, consider ca Star Wars kicks ass, nu am nici un fel de consistenta in ceea ce fac, ma plang intr-un mare fel, ma cert intr-un si mai mare fel. Sunt tot ceea ce mi-am dorit sa fiu la varsta asta si nimik din ceea ce mi-am dorit sa fiu la varsta asta. Sunt cool uneori, penibila deseori, am zile bune, mai multe proaste, ma cunosc in proportie de 60, ma razgandesc half-way, am nevoie de motivatii, imbratisari, incurajari, urari de bine sau de rau. Trebuie sa stiu ca sunt unele persoane carora le pasa de mine, imi place sa punctez anumite experiente, sa stiu ca "am facut-o si p-asta". Sunt genul neindemanatic, care da tot ce a mancat pe ea...Asta in zilele bune...In alea rele, pe altii. :))) Mi-e dor de tot ce am pierdut, mi-e dor de un anumit miros, de o anumita culoare, de un el sau de o ea. Imi place ploaia, imi place soarele, imi place vodka, imi plac betiile nejustificate, imi place sa dansez, imi plac oamenii pe care ii am alaturi. Imi place ca si ei ma plac...nu intotdeauna, dar in mare parte din timp. Nu imi pare rau ca m-am nascut in Romania...Nu am regrete, mi-e frica de moarte, mi-e frica de viitor. Sunt ciudata in fiecare secunda a existentei mele. O stiu si mi-o asum.

Me, myself and I

2008-10-08T04:15:00.002+03:00

M-am gandit si eu sa scriu...Asa, din senin...Nu pentru ca as avea ceva f interesant de comunicat lumii, ci pentru ca ma gandesc ca plec in doua zile si ca vreau sa am un post dedicat in intregime mie. Un fel de cadou de ziua mea primit cu anticipatie. Cum anul asta nu o sa ma sune prea multi oameni si nr de sms-uri va fi aproape de zero, tin sa intru in sec XXI avand macar cateva randuri despre acest "eveniment" ratacite prin blogosfera. :)
Yup, almost 22, but still going on 17!;) Nu stiu ce as putea sa imi urez cu ocazia magnificei zile! Un "La multi ani" mi-ar prinde bine, un "sa ai parte de tot ce iti doresti", un "sanatate si prosperitate, fato"! Dincolo de acest dialog imaginar si relativ penibil (scuze, dar nu am mai vb lb romana cu nimeni de 2 luni!!!), as vrea sa ma gandesc ca anul care a trecut...ei, bine...nu a trecut degeaba. In 12 luni am reusit sa ajung aici, sa termin o facultate, sa inchei capitolul "job" (cel putin pentru un timp), sa descopar niste oameni f misto acolo unde nu m-as fi gandit ever, sa ma despart de aceeasi oameni (cel putin pentru un timp), sa beau mult alcool, sa rad mult, sa plang (mai rarutz, ca-i mai dragutz), sa vad locuri total noi, sa cheltuiesc multi bani (pe care nu ii am, evident), sa imi asum, in sfarsit, vina pt niste lucruri (nu prea multe, ca nu e bine pt MY INNER SELF), sa nu mai analizez si rasanalizez niste cacaturi...
Ce nu am reusit in aceleasi 12 luni? Sa stabilesc o punte de comunicare cu mine (e clar, we're not meant for eachother), sa ma motivez mai usor la a face anumite lucruri, sa fiu mai relaxata, mai senina, mai linistita, sa las mai mult de la mine, sa nu o mai ard interesanta, cand nu e cazul, sa nu mai fiu muista, cand nu e cazul, sa nu mai indepartez oamenii care chiar tin la mine si la care si eu tin, sa citesc cat mi-am dorit, sa dorm cat mi-am dorit, sa visez cat mi-am dorit.
Din pacate, a fost un an naspa...E clar, anii cu sot nu sunt combinatie...Astept cu nerabdare ianuarie 2009, sa simt ca poate viitorul prinde alt contur.
Ma vad acum, la aproape 22 de ani mai nehotarata decat eram la 21...Nu stiu exact care e directia ok si ma indoiesc ca stie cineva, dar, cum ar spune Andra, "fa mereu ce simti si nu o sa ai regrete". Hope it's like she said...Nu de alta, dar tot creste nr faptelor "executate" instinctual si scade nr celor gandite cu atentie...
So, in concluzie, "la multi ani mie"...Sa fiu MAI fericita, MAI sanatoasa si MAI bogata...macar pana la 23 de ani!

Bagam o cafea la Danutz?

2008-09-20T20:55:00.002+03:00

Acum vreo doi ani de zile am primit un mail "interesant" de la o prietena. Tocmai ma angajasem si mi se parea ca sigur o sa apara un film dupa viata mea, gen "O femeie face cariera 2". Intre timp, am regasit fix acelasi mail pe un alt blog, cu tot cu autor. Lectura placuta...
PS: Andra, feminismul SIGUR a fost inventat de o femeie! Numai noua ne-ar putea face atata placere sa ne chinuim.

Mircea Dinescu - Femei de carieră

Odată, la serviciu, am dat de o colegă nervoasă la toaletă. Iesise din
cabină, îsi netezea fusta si bombănea: "stii bancu' ăla cu Itic?".
N-am stiut dacă vorbeste cu mine, asa că am mormăit incert, în asa fel
încât, la o adică, să reiasă că eu de fapt cântam. A continuat si m-a
scăpat astfel de propria-mi mutră buimacă: "Cică se ruga Itic toată
ziua la Dumnezeu: dă, Doamne, să câstig la loterie! Ajută-mă, Doamne,
să câstig la loterie, hai, Doamne, zău, de ce nu mă ajuti si pe mine
să câstig la loterie?!

La un moment dat, Dumnezeu, agasat de atâta văicareală, se repede la
el: Mă, Itic, pe cuvânt că te-am auzit si m-am străduit din răsputeri,
dar te rog frumos, ajută-mă si tu putin: joacă la loterie!".

Am hăhăit cu ea un pic, dar asteptam legătura dintre banc si motivul
reuniunii noastre private. A continuat: "Asa si eu, dragă: tocmai am
facut acum un test de sarcină care, normal, mi-a iesit negativ. Am
plâns ca proasta, cu fundul pe colac, fiindcă mă screm de vreo patru
ani să rămân gravidă si degeaba! După aia însă, brusc, mi-a bubuit
mintea că de la ciclul trecut n-am mai făcut sex, de fapt! Că eu cu
bărbată-miu nu ne întâlnim decât 8 minute pe zi, dimineaţa. si, desi
el n-are nevoie decât de patru minute pentru un act sexual, eu tocmai
atunci nu pot, fiindcă îmi fac părul cu drotul, pantofii cu cremă si
botul cu ruj." Verifică-ti agenda, am putea să ne vedem azi la 1,45 să
luăm lunch-ul si să facem un copil?

Mă uitam la ea cu ceva ce fusese până de curând admiratie, dar deja nu
mai eram sigur: femeie de carieră, obsedată de promovare, leafă,
autoritate si performantă. Vorbea jumate-n engleză, jumate-n română,
cum se poartă acum, era toată numai taioare, promăusăn, targhet,
auărnes, marchet, pablic-rileisăns, plening, risărci, fiidbac. Damă
spirt, cu părul prins ca madam Ecaterina Andronescu-Abramburica, era
deci colega-cea-fără-de-cusur, carierista care se temea doar de bomba
atomică si de bărbatii care cred că femeile sunt inferioare. Avea un
sot manager, care-si făcea al doilea doctorat si chelise prematur din
cauza studiului năpraznic si ambitiei de a fi sef. Aveau bani, lucrau
în multinationale, umblau numai cu nara pe sus, trosnea mândria-n ei.
Dar n-aveau copii. Asta lipsea din tabloul perfect. Când au împlinit
30 de ani au făcut consiliu de familie, cu părinti si cu socri cu tot
si au decis să aibă un băiat si o fată, neapărat în ordinea asta. Când
au împlinit 34, s-ar fi bucurat să aibă si-un pechinez, numai că
programul lor de lucru era deja un pact cu diavolul. Ea se scula la 7
si pleca la 7,42 cu Renault-ul, el se scula la 7,34 si pleca la 8,02,
cu Volkswagen-ul. Seara, ea venea la 9,10, comanda pizza, îi lăsa si
lui o felie rece, se culca; la 10,45 venea si el si mânca uscătura.
Apoi se strecura în pat lângă ea, dar n-o trezea niciodată pentru sex,
fiindcă el trisa; seara nu facea dus, nu mai avea timp. Făcea doar
dimineata.

Ea văzuse-n filme cum femeile de carieră îsi făceau test de sarcina la
WC-ul firmei, deoarece acasă nu mai aveau timp.. Ceea ce uita ea de
fiecare dată era că numai din ovulul ei nu se putea isca nici un făt,
mai trebuia si ceva de le el, parcă. Dar el avea de învătat ca
s-ajungă docent, ea avea de ajuns cea mai sefă si de câstigat bani.
Copiii nu apăreau, iar cuscrii făceau deja consilii numai între ei,
hotărau ceva, însă rezolutia rămânea nerostită, telefonul tinerilor
suna degeaba, iar la celulare nu răspundeau, erau în miting. Pe ea,
ovulatia o prindea numai în brainstormingul pentru campania de
relansare a brandului. Iar el tot nu stia ce e aceea ovulatie, desi pe
vremuri, când erau studenti si obisnuiau să mai si trăiască, ea îi
desenase două ovare si niste puncte pe care le înghesuiau alte puncte,
cu coadă.

Femeile s-au opintit câteva secole să ajungă egale cu bărbatii, iar
acum nu mai stiu cum să scape de acest groaznic privilegiu..

Muncim ca niste tâmpite, îi multumim patronului că ne dă sansa
extraordinară de a lucra si-n weekend, ca să ne afirmăm si să ne tinem
de deadline. Sefii pleacă de vineri la prânz si-i mai vezi luni
după-masă, când se desteaptă din mahmureli de cinci stele. Timp în
care ai deosebita onoare de a le tine locul, că de-aia ai dat atât din
coate si-ai făcut ulcer de când mănânci numai kebab în chiflă, la
serviciu, ca să ajungi femeie de nădejde. Firma te-a răsplătit cu două
dioptrii suplimentare, dar miopia asta e semnul triumfului tău
personal. Noaptea visezi color Acrobat Reader, Outlook si Power Point,
cosmarul ti-e împicătit de guguloaie de foldere galbene pe care scrie
"urgent", "campanie", "scheme", "rapoarte".. În somn, butonul Delete
nu merge, nu scapi de pătrătici si te trezesti tipând. Nu pentru că te
înnebunesc folderele, ci pentru că e deja 7,30 si la 8 trebuie să fii
la firmă si-ai dormit strâmb si-ti stă bretonul ca o bidinea.
Scuză-mă, te las putin pe fir, că mă cere unul de nevastă...

Munca e bună numai când iti-aduce un franc cinstit în buzunar si mai
ales, îti dă si răgazul să-l cheltuiesti. Sistemul suedez prevede că
trebuie să ametesti muncind cinci zile pe săptămână si să ametesti în
bar două zile pe săptămână. Ăsta e raportul minim rezonabil.
Carierismul e plăsmuirea bolnavă a unor filme imbecile de la
Hollywood, care insinuează că o femeie poate face orice, dacă vrea ea:
ajunge imediat director executiv, naste trei pui vii pe care îi
hrăneste cu lapte praf, sotul o iubeste lesinant, desi o vede cam sase
ore pe săptămână (sau poate tocmai de-aia), iar el, desi e
neurochirurg sef la Memorial Hospital, nu e stresat deloc, face
mâncare la copii, spală vase si-o asteaptă pe ea cu masina la firmă,
seara. Pardon, noaptea. Nu se stie când operează el pe creier si mai
face si lectii cu ăia mici, dar ea, nevasta, are de predat patru
rapoarte zilnic, de zbierat la trei brokeri si de convins opt clienti
să investească.

Femeile care au văzut-o pe Diane Keaton în "Baby Boom" se lasă drogate
de gândul inept al unui perpetuum mobile. Au senzatia că se poate
orice. Că sotul, copilul, ciobănescul german si siameza asteaptă
oricât; ei latră la unison cu mândrie că au o directoare în familie.
Când ambii soti muncesc
deopotrivă, ajungi să le întelegi masochismul, până la urmă. Pericolul
dospeste abia când femeia de carieră are acasă un inginer care scapă
la 4,00 de la uzină, apoi vrea mâncare cu sos, maieuri cât de cât
curate si putin sex. Muncind ca o disperată ca să nu cumva să fie
promovată alta în locul ei, la o adică, femeia se înscrie deja la
divortul part-time si facilitează hârjoana extraconjugală a bărbatului
constrâns de hormoni.

Când constati că fetita ta îi spune "mamă" soacră-tii (care nici nu
te-a vrut de noră, fiindcă nu păreai gospodină si uite că stia ea ce
stia) si bâzâie că pe bona o iubeste cel mai mult de pe lume, e cam
târziu să-ti dai demisia. Copilul nu întelege că tu crăpi muncind ca
să aibă el garsonieră-n Bucuresti când termină liceul (dacă l-o
termina, că tu n-ai timp să-i verifici lectiile).. Copilul vrea să
stai lângă el, caldă, pufoasă, atentă, să simtă dragostea ca pe o
pernă de plus. Dar tu, care-ai răspuns la celular si-n clipa când te
cerea ăla de nevastă si i-ai spus lui "da", acoperind o secundă
telefonul cu palma, apoi te-ai scuzat din gene si ai continuat să
vorbesti cu seful de sectie la telefon, nu prea întelegi cum vine
chestia asta cu renuntatul la carieră de dragul familiei.

Mircea, fă-te că trăiesti! Apropo, când ti-ai închis ultima dată
telefonul, ca să vezi un film fără să te deranjeze nimeni? Nu e cazul,
că pe vremea când ai văzut tu ultimul film încă nu se inventaseră
telefoanele cu On si Off, erau numai fixe cu roată si fir cârliontat.

Vasazică: ultimul film văzut a fost un documentar despre bursa din
Tokyo, ultima carte citită a fost "Notiuni de introducere în
cibernetică", ultima iesire în natură a fost pe ierbuta de la Romexpo,
când ti-a venit delegatia din Danemarca, ultima dată când ai găsit
alimentara deschisă în drum spre casă încă se găsea nechezol, la
taclale cu prietenele stai numai prin mesaje pe robot si o dată i-ai
făcut uneia o confesiune prin fax, încă îi cumperi copilului haine cu
două măsuri mai mici, fiindcă atât purta când te-ai angajat, ultima
dată când ai fi vrut să faci sex aveai ciclu, iar ultima dată când ai
făcut sex te-ai inhibat, fiindcă uitasesi să-i spui ceva contabilei.

Nu i-ai mai spus bărbatului din viata ta "te iubesc" de-o vesnicie,
nici n-ai avea cum, ar suna ca dracu', ar trebui să i-o suieri în timp
ce-ti tai pielita de la unghii, imediat după ce-l ameninti să nu cumva
să uite să-ti cumpere tampoane cu aripioare si adeziv, că-ti vine
sigur diseară sau mâine.

Am chiulit si-am să chiulesc cu voluptate de la muncă, întotdeauna.
Chiuleste si tu, salvează-ti viata, femeie! Atât cât se poate. Ia
bunul simt, în doze homeopatice. Să stii numai tu. Cele mai frumoase
petice de viată le-am căpătat fugind de răspundere. Cea mai bună bere
pe care am băut-o în viata mea n-a fost la Praga, ca lumea bună, ci în
Herăstrău, când o tăiasem de la sedinta de redactie, lăsând vorbă că

mi s-a spart teava de calorifer si m-au chemat vecinii să strâng apa.

Mi-a rămas în cap (si mie, ca atâtor altora) gafa de la TVR, de la
Revolutie, când habar n-aveau că intraseră deja în direct si cineva
i-a zis lui Dinescu: "Mircea, fă-te că lucrezi!". si Mircea a
ascultat. si a ajuns departe. Până când vom pricepe omeneste tâlcul
acestui îndemn vital, vom continua să ne prefacem că trăim.

Liberta...

2008-09-12T03:16:00.006+03:00

Mi se pare firesc sa nu fi reusit in aproape 5 saptamani de Suedia sa "astern" pe blog cateva idei...Imi cer scuze mie ca nu m-am regasit pentru 10 minute astfel incat sa incheg o conversatie cu mine insami. Ce ma bucura este ca, scriind aceste randuri, realizez ca nu am scris pentru ca tot "vorbesc" cu mine de cand am sosit aici. Ii spuneam unei prietene inainte sa plec ca lucrul de care imi este cel mai frica este de a ma imprieteni cu mine, de a ramane singura cu propria persoana si de a realiza ca "i'm not that into me". Well, dupa niste zile de singuratate - chiar are dreptate frate-meu: e rehab aici - ma uit in oglinda cu alti ochi. Pentru cine credea ca acesta va fi un post despre Suedia, ei bine, inca NU. Va fi un post despre mine...Plin de cacaturi gen David Copperfield - ca bine zicea Salinger -, in care incep cu MINE. Nu am "renascut", nu m-am "transformat", nu m-am maturizat...Pur si simplu constientizez ca trebuie sa profit la maxim de perioada asta in care singurele probleme sunt reprezentate de becul ars de pe hol, de masina de spalat pe care trebuie sa o "rezervi" din timp si de preturile exagerat de mari. In rest, nu tu bugete, nu tu injuraturi, nu tu telefoane la 7 dimineata si 12 noaptea, nu tu partyuri pe fuga si asfaltat trotuar cand ti-e somnul mai dulce. E adevarat ca toate astea implica si nu tu prietenii TAI, nu tu familia TA, nu tu povestiri la 4 dimineata cu fratello la un pahar de bere, nu tu cafea cu fetele, nu tu film cu baietii, nu tu aventuri la mare si la munte, nu tu betii 100% romanesti. Mi-e dor de multe si in acelasi timp de nimik. Stiu ca ma intorc la anul ZEN si gata de noi nervi in LaLaland.
PS: Da, Sorin, o sa te las sa faci pariu pe cat o sa ma tina relaxarea si buna-dispozitie. Daca sunt intr-adevar fata lu' mama, nici macar o saptamana!:)))

Weekendul deciziilor proaste

2008-07-16T17:41:00.002+03:00

Cum s-ar traduce asta? Pai, sa spunem ca au fost trei zile in care m-am dovedit incapabila de a lua cel putin o decizie corecta...Nu sunt sigura ca as putea defini sintagma "decizie corecta", dar, din moment ce rezultatele au fost complet dezamagitoare, ma gandesc ca trebuie sa fi existat si o varianta care sa imi asigure niste rezultate favorabile. Au fost trei zile in care nu am invatat nimik, nu am castigat nimik si ramane sa ma decid daca am pierdut sau nu ceva...Mi-e neclar daca e in totalitate vina mea si inca ma lupt sa trag o linie clara si sa adun niste "elemente"...In cazul in care am avut ceva foarte misto inainte de vineri, este mai mult ca sigur ca am distrus lucrul ala misto in 24 de ore...Trist, nu?

Stay single, stay poor?

2008-07-10T15:00:00.003+03:00

Astazi o buna prietena mi-a spus un lucru: ea, deoarece este implicata intr-o relatie cu un oarecare domn suedez - da, chiar este blond cu ochi albastri -, nu trebuie sa se imprumute de 8000 de euro pe care sa ii puna intr-un cont pentru a le dovedi alora de la universitate ca "are cu ce, frate"...Eu, in schimb, sunt OBLIGATA! De ce? Pentru ca nu sunt combinata cu un "bastinas"...Mai rau, nu sunt deloc combinata, ceea ce nu ca ma intristeaza, dar ma determina sa ma GANDESC...Si cand gandesc, ma comport intr-un mod foarte dubios...Plus ca obosesc ingrozitor :D! Asa ca, incep serios sa imi pun intrebarea daca e vreo smecherie in a o arde independenta, pe principiul: dupa ce EI au fost pradatorii niste secole, hai sa fim noi pradatoarele de acum incolo...Din pacate, raspunsul pare a fi monosilabic: NU! Nu e nici o onoare in a fi singura, cum nu e nici o onoare in a avea o relatie de 8 ani care a devenit un fel de obisnuinta...Treaba e ca momentan sunt foarte confuza si as vrea sa imi dau seama daca motivele pentru care suspin de Ziua Indragostitilor este ca sunt prea pretentioasa sau am fost atinsa de microbul feminismului...Am trecut saptamana trecuta pe langa un afis pt o piesa de teatru, titlul piesei fiind perfect pentru imaginea pe care eu insami o am despre mine momentan: Ce pacat ca-i curva! (mai mult betiva ar putea sustine unii)...:)))

Change...

2008-07-09T15:59:00.002+03:00

Dupa o perioada de seceta, revin cu update: am terminat facultatea, am luat licenta, am fost la BestFest, mi-am pus cursurile deoparte pt a le arunca, mi-am rezervat biletul pt Suedia, mi-am cumparat rochite de vara, am fost la mare un weekend - FARA sa fie nevoie sa alerg promoteri pe plaja -, am vazut toate meciurile Romaniei la CE - am fost dezamagita -, am ars-o boem cu L., venita pentru cateva saptamani in tara noastra draga, am trecut peste INCA un maraton, am baut, am ras si...cam atat. Mai am o luna pana fug in Spania si 1 luna jumate pana decolez spre Suedia, la 20 de grade...IN AUGUST!!!:))))) In rest, trebuie sa luam bagaj, sa legalizam doua sute de milioane de acte, sa dam un party, sa ne luam la revedere de la niste oameni si locuri si sa ne depravam...O sa imi fie dor de Romania, stiu asta sigur, dar cand ma gandesc ca ma duc sa stau singura, cu baia mea, fara job, fara 100 de grade la ora 12, fara atatia oameni nesimtiti in jur, fara "baga si tu adidasii astia in cutii", fara drame de orice gen -cel putin la inceput :D ....O sa am 5 luni de lumina pana la miezul noptii, bicicleta, concert Coldplay, excursii in Stockholm, colegi olandezi si coreeni si polonezi si alte natii si multe, multe alte experiente cat se poate de noi...Voi plagia un slogan recurent, in ultima vreme si voi spune: Sweden.Risks.Friends.
PS: Ne vedem in iunie 2009!

Whatever...

2008-05-22T16:22:00.002+03:00

Sa imi bag p**a in ea de tara si de facultate si de viata...:((( Nu e posibil sa ma lupt ca ultima proasta sa plec odata, sa scap de atatea si atatia si sa simt, in continuu, ca e o lupta pe care o duc absolut singura...Ce tare, nu? Aud "Vai, o intinzi de aici", "Vai, mai ai doua luni"...Ma lasati? La cat am alergat si cat m-am muncit...Parca mi-e ceva potrivnic, altfel nu inteleg de ce nu reusesc sa ma linistesc si eu...Din pacate, persoanele de la care asteptam nu neaparat ajutor, ci sustinere morala, o intrebare de control, sunt implicate in alte "proiecte". No problem...Intr-adevar, mai am doua luni, dupa care urmeaza doi ani de instrainare d-aia geniala, fara "de ce e aia asa?", "de ce ai facut asa", " de ce nu m-ai invitat si pe mine?", "de ce nu putem sa ramanem cum suntem acum?", "de ce nu putem ramane prieteni?", "eu iti dau banii acum, dar cand mi-i dai inapoi?"...De ce? Pentru ca asa vreau eu, ma? Daca ai ceva de comentat...Fa bine si abtine-te!

Another brick in the wall...

2008-05-06T17:23:00.002+03:00

Cum arata o zi interminabila? Va spun eu cum...ASA! Adormit la ora 4:45 AM cu cursurile in brate, visat numai "Friends", trezit abrupt la ora 6:03 AM, spalat rapid, "tencuit" pe fuga si gata...In drum spre Universitate, intr-un metrou full, cu ochii picand in gura de somn! Daca va intrebati de ce invatamantul romanesc este la pamant, am raspunsul: pentru ca pe TOTI ii doare in pula...Si prin toti ma refer, in special, la profesori. Cum se poate sa invat ca fraiera o noapte intreaga si profesorul sa nu vina la examen? WTF?!! Nu mai conteaza oricum...De abia imi tin ochii deschisi si este doar 5:28 PM...Am atatea cacaturi de scris pentru maine, de "studiat" ca sa ajung mare si tare...Am fost mintita o viata intreaga de tata, mama si societate ca scoala e viata...Da,da...E o PULA! Nu e nimik...Doar o alta modalitate de a fi prinsa in ceva inutil 15 ani de zile, unii dintre cei mai frumosi, de altfel...Daca va ganditi macar sa faceti facultate, master, gradinitza la noi...Think again! In Romania, you don't need no education! Trust me!

Tie up your shoelaces!

2008-04-24T16:57:00.003+03:00

Astazi a fost ultima mea zi de facultate! Desi mai am inca 2 luni de emotii cu sesiune si licenta, cursurile au luat sfarsit. Practic, am terminat facultatea...Acum trei ani de zile, pe vremea asta, invatam pentru simularea de bac...Ce viata! Intre timp am mai crescut, am mai invatat cate ceva, am devenit mai rea si mai nevrotica, dar si mult mai sigura pe mine din multe pct de vedere. Am gasit multi oameni misto in astia trei ani de "capitalism", pe majoritatea i-am pastrat langa mine, pe altii, i-am lasat sa isi vada, in continuare, de drumul lor.
Printre alte reusite legate de Bucuresti, remarc cu bucurie gasirea gastii de fete "de la facultate", lunile geniale petrecute in Tineretului cu Milunitza, petrecerile noastre dubioase prin Regie si alte asemenea complexuri studentesti, plimbarile prin tara (eu si cu Calistrat Hogas) si...Nu stiu! Sunt atatea de mentionat, atatea de rememorat, atatea de sarbatorit. Ma bucur ca termin facultatea, dar ma tem de ce urmeaza! Deja scuza cu "tre sa fug la curs/examen" pica, iar responsabilitatile, ma gandesc eu, nu o sa se imputineze deloc.
Solutia cred ca ar fi sa plec ca voluntar intr-o tara gen India, unde sa ma "regasesc" spiritual si sa traiesc din mila localnicilor. Cred ca ar fi ok pt toti ca doar fratello de abia asteapta sa redevina singurul proprietar al apartamentului!:)))

Little Miss Sunshine!

2008-04-20T18:56:00.002+03:00

Azi, oficial, am incheiat o saptamana groaznica. Recunosc ca am fost, in mase masura, infranta de munca si de alte activitati total neplacute, dar absolut necesare. Insa, weekendul m-a rasplatit, la fel ca fiecare weekend de pana acum, cu soare, caldura, frozito si conversatii ciudate. Tragand linia, ma bucur ca aproape a inceput vara, ca aproape am terminat scoala, ca aproape am scapat de niste obsesii si m-am curatat de niste frustrari. Zilele astea m-au ajutat enorm sa inteleg ca, intr-un alt context, poate chiar cel de luna trecuta, as fi cedat clar nervos si m-as fi adancit in vreo depresie. Dar, total surprinzator, nu! Am devenit mai rabdatoare decat ma asteptam cu o groaza de lucruri si oameni si mai concentrata pe implinirea unor nevoi personale. Mai astept un rezultat la master ca sa stiu daca in loc sa imi cumpar bluzite si balerini, imi cumpar geaca de iarna si cizme!:)
PS:Have a nice week!

Just another manic Monday...:(

2008-04-14T11:01:00.003+03:00

Evident ca vremea nu tine cu mine...Totusi trebuie sa apreciez ca, desi in timpul saptamanii ploua sau este frig, weekend-urile au fost geniale! Astfel, in calda zi de sambata, am iesit cu Maria la o bere, imbracate in fustita, respectiv pantaloni scurti, ca sa sarbatorim cu o bere temperaturile de peste 20 de grade. A urmat, cum planificasem, o noapte lunga, imbibata, cum e frumos, in alcool si muzica buna, cu oameni misto, ras, barfa si alte nebunii. Am sfarsit prin a ajunge acasa cand se lumina deja (vaiii, se apropie vara...de abia astept), am bagat somn rapid si am ars-o restul zilei cu fetele, burghez, undeva pe langa Herastrau, indopandu-ne cu macare chinezeasca si clatite. Exact ce trebuia pentru a visa inca o saptamana la zilele insorite de iunie, cu sezlonguri pe nisip, ipodul in urechi (sigur o sa am, ca acum, playlistul eclectic al lui frate-meu) si cuba libre.Ah...can't wait!

Feel as if I'm wasting...

2008-04-09T18:11:00.003+03:00

De ieri si pana azi am ars-o numai in concluzii...Prima dintre ele: oamenii din jurul meu isi traiesc CLAR viata pe fast-forward...Nu pot sa realizez cum singurele ganduri care imi "circula" prin cap sunt de genul: vine Pastele si bag cumparaturi cu mama, vine 1 mai si fug la mare, vine sesiunea si intru in concediu, vine vara si fug in Spania, vine toamna si imi maresc salariul (sper :D), vine ziua mea si plec pe aventura la Barcelona si...aaaa...in plan mai apropiat, vine vineri si bag bautura...In schimb, gandurile celor din jurul meu se transforma in planuri si in realitati de "oameni mari"...Asteptam sa se intample toate lucrurile astea peste 7-8 ani, cand aveam toti joburi bine platite si relatii reusite. Dar ma lovesc de o stare de cacat acum si de intrebarea inevitabila: nu exista cale de mijloc? Majoritatea celor pe care ii cunosc o ard fie in casnicii cu copii, fie singuri, ingropati in munca...Vreau gri-ul ala pe care il gasesc intr-o groaza de alte situatii in care mi-as dori ca totul sa fie alb sau negru.
Pe masura ce trec lunile, simt cum anul asta apasa greu pe tot corpul meu, in special pe piept (de aici cred ca e si faza cu faringo-traheita :))) ) si ca simtul umorului si ironia mea de calitate :D, nu imi sunt prea mult de ajutor. Deja nu stiu de ce am nevoie. Nu sunt depresiva si nu sufar dupa ceva anume, dar mi-as dori din tot sufletul sa fiu inconjurata de oameni fericiti care sa imi transmita starea lor. Mi-e dor de posturi zen si zile in care soarele este peste tot, inclusiv in mine! Poate ca trebuie sa ma indragostesc!

Pocket-size adventures...

2008-04-08T17:32:00.002+03:00

Si am fost in Istanbul si m-am intors din Istanbul...Cert e ca a fost superb! Dupa lupte multe si mici am ajuns intr-un oras pe care nu mi l-am putut inchipui nici macar o secunda inainte de a fi, pentru 5 zile, parte din el...O sa pastrez toate clipele cu soare, galagie, priviri dubioase, rasete si ploaie...O sa ma gandesc mult timp de acum incolo la plimbarea pe Bosfor, perfecta de altfel, pe vant si frig, la hotelul pe care l-am gasit din pura intamplare, la bucuria Mariei conducand prin traficul ala nebun, la cele 500 de iesiri spre autostrada, la mancarea geniala de acolo, la faptul ca puteam plati cu orice valuta, la valuri, la lalele, la culori multe si vesele, la cercei, la Asia, la blogosfera (prietenii stiu de ce), la Bulgaria, la conditia de "copilot", la Topkapi. Daca va ganditi vreodata sa iesiti din tara doar pt un weekend si sa vizitati un loc frumos, va recomand cu cea mai mare caldura Istanbulul...Nu este un loc, este o lume...Si e atat de misto...
PS: Si facand o analogie cu ceva ce am auzit zilele trecute, Istanbulul este ca un basm...Trebuie sa il "citesti" tot ca sa il intelegi...

Cea mai ciudata zi...

2008-04-02T14:53:00.005+03:00

Azi mi-am dat seama ca Andries are exact melodiile de care te indragostesti la momentul oportun. Andra l-a adus in viata mea acum un an, cand umblam printre munti...Si de atunci l-am cam ingropat in muzica mai "contemporana". Promit sa il redescopar in zile insorite si cu miros de valuri...Momentan, "nu-l dau pe azi pentru maine"...
Update: nebunia actelor a luat sfarsit, asa ca...impreuna cu Maria-varianta-de-buzunar "decolam" spre zone mai prietenoase si fara interdictii de trafic!Sper...

Tatil...

2008-04-02T11:26:00.002+03:00

Si uite ca s-a facut si miercuri...si uite ca peste cateva ore o sa fiu in drum spre Istanbul, buimaca de somn, cu CAR 1, pe fundal :D si cu Maria intrigata de soselele bulgarilor si de denumirile localitatilor. A fost cea mai lunga perioada "pre-plecare" ever...Si atatea probleme, atatea acte care s-au cerut facute, atatea legalizari, traduceri, devize si prezentari. Cert e ca, dincolo de toate astea, chiar nu m-am indoit ca "aventura" spre care ne indreptam acum ar merita...Mi-am dorit din tot sufletul un "sejur" :)) intr-un loc cat mai exotic. Cum am auzit ca se intampla tot felul de nenorociri pe Orient Express, Turcia a ramas ca varianta cea mai apropiata de exotism, available by car...Misto e ca am auzit numai lucruri de bine despre TOT, despre oameni, mancare, cumparaturi...Pe scurt: de abia astept!
PS: Daca nu ne intoarcem intr-o saptamana, poate se organizeaza un echipaj de cautare...Spre Ucraina ni s-a promis deja ca se va merge, deci ramane Serbia.:)))

:(

2008-03-31T11:05:00.002+03:00

Mi-am dat seama weekendul asta, din pacate, ca in ultimele trei luni nu am facut altceva decat sa incerc sa ma trezesc dintr-o buimaceala impusa. O ard foarte ametita, adormita, fara chef de orice, in afara de un mare chef de cearta cand vine vorba de anumite persoane (frate-meu, de ex.) si ca am nevoie de o pauza. Dar nu pentru ca as fi muncit prea mult in ultimul timp sau pentru ca as fi depasit vreo drama personala, ci pur si simplu pentru ca in ultimii trei ani am "alergat". Intre examene, de toate felurile, proiecte, mai multe sau mai putine, mutat in Bucuresti, cu o prietena, singura, cu frate-meu, cunoscut in permanenta oameni noi...am obosit...Urasc 2008...Pana acum, s-a dovedit a fi un an care nu doreste sa "comunice" absolut deloc cu mine. In fine, asta e concluzia la care am ajuns cand eram mai mica: exista perioade prietenoase si perioade neprietenoase. Probabil pentru mine, acum e un fel de Ev Mediu. Offf, astept Renasterea!

Behold,the magic of the Internet...

2008-03-28T13:18:00.002+02:00

Daca ieri Maria m-a convins, in sfarsit, sa dein membra a blogosferei, aseara am convins-o si eu ca nu esti utilizator veritabil de torrent, daca nu ai un pornache in calculator. Asadar, "BigTitsRoundAsses" si "Bangbus.Spring Madness" sunt cele ma noi titluri din laptopul unui anume Brand Officer. Pai, hai, draga...Nu poti sa ai prejudecati la adresa unor fete care lucreaza tot cu gura...Nu?:)))

Welcome!

2008-03-27T17:50:00.000+02:00

La initiativa personala si la insistentele prietenilor, de azi am blog. Ma indoiesc ca voi gasi suficiente subiecte interesante care sa fie postate sau sa dezvolt, brusc, o viata personala foarte consistenta...Cert e ca, dincolo de multe alte lucruri, am "prins trenul" - cum ar spune un clasic in viata - si m-am impacat cu viitorul. Nu mai e cuget, deci exist, ci am blog, deci persist. Buna seara si bine v-am gasit, dragii mei...
PS: Ia sa ma citeasca si altii pe mine ca si eu am citit suficienti la viata mea...